DEMERS PENTRU SALVAREA SECTIEI DE CHIRURGIE A FOSTULUI SPITAL

La ultima ședință a consiliului local Urziceni plenul a votat pentru demolarea fostei secții de chirurgie de la spitalul vechi, singurul care nu a fost de accord fiind profesorul Ion Dumitrescu. Acesta a prezentat atunci motivele pentru care nu susține demolarea clădirii, insistând pe faptul că este o clădire reprezentativă pentru oraș și că ar trebui păstrată. Profesorului Ion Dumitrescu i s-au alăturat alte două personalități culturale ale orașului, în susținerea ideii de a păstra clădirea fostei secții de chirurgie a vechiului spital. Profesorii Alexandru Buleandră și Titi Damian susțin fără echivoc păstrarea secției de chirurgie, reabilitarea acesteia și redarea ei comunității pentru activități culturale, artistice sau sociale.

 

SALVAȚI CLĂDIREA CONSTRUITĂ ÎN 1894

​ 

Primarul municipiului Urziceni și  Consiliul Local au făcut pași importanți pentru salvarea unor construcții reprezentative pentru localitatea noastră . Menționăm reparațiile făcute la Clubul Sindicatelor și Stadion precum și deciziile luate pentru transformarea cinematografului într-un centru cultural multifuncțional și pentru repararea clădirii în care a funcționat Camera de garda a spitalului, situată în stradă Panduri .

​În parcul amenajat pe terenul unde a funcționat  spitalul, până în anul 2011, mai există o clădire, cea în care era​ secția de chirurgie. Această clădire este parte a istoriei municipiului Urziceni ; a fost construită în anul​ 1894,din banii urzicenenilor acelor vremuri, fii​nd inaugurată în decembrie 1894,. Din 1894 până în anul 2011 în clădire a funcționat spitalul , rezistand bine la cutremurele din această perioada, din care le menționăm pe cele din anii 1940 și 1977.

​Starea actuală a clădirii este foarte proastă deși acum 8-9 ani aici se făceau operații chirurgicale complexe și erau internați bolnavi. Merită să se facă efortul financiar pentru a fi reparată ? În România și pe alte meleaguri se repara multe construcții cu istorie, se dezgroapă ruine și se reconstruiesc clădiri . După al D​oilea R​azboi M​ondial au fost refăcute din ruine , așa cum arătau înainte de bombardamente, orașe întregi. Varșovia și Leipzig sunt doar două din ele . Nu cred că o construcție nouă, cu aceeași suprafață, ar costă mai puțin decât repararea acesteia ; chiar dacă n-ar fi așa nu trebuie făcut nici un efort pentru păstrarea istoriei orașului ? Clădirea reparată poate fi utilizată pentru diverese activități.

Solicit d-lui Primar, doamnelor și domnilor consilieri să decidă refacerea acestei clădiri, să facă un gest de respect față de istoria localității pe care o conduc.

Consilier Ion Dumitrescu

 

 

Memoria  edilitară şi identitatea culturală a  municipiului  Urziceni

Problema conservării şi restaurării celor două corpuri de clădire rămase din  vechiul Spital orăşenesc situat pe strada Panduri şi inaugurat la 6 decembrie 1894, trebuie pusă şi rezolvată având în vedere experienţa de până acum  în acest domeniu  şi  cerinţele cetăţenilor privind identitatea lor culturală.

Restaurarea şi reconstrucţia bisericilor,  a Gării, a Şcolii de fete – fosta Şcoală nr. 1 -, a Casei Lăzărescu (proprietar dl. Dan Pavunev), a Casei Pensionarilor, Băncii  Agricole, Poştei, vechii Primării  şi a altor clădiri reprezentative pentru patrimoniul localităţii sunt  puncte de interes şi apreciere pentru localnici, vizitatori şi urzicenenii care trăiesc în alte ţări cu gândul la locul naşterii lor.

Acelaşi tratament ar trebui aplicat  Casei Ştefan Popescu-Chioru (fostul sediu al ICSM Urziceni,) localului vechii Judecătorii, Cinema Pacea, Monumentului Eroilor din al doilea război mondial.

Parcul de agrement realizat deja  pe terenul fostului Spital orăşenesc a devenit o destinaţie recreativă  cotidiană pentru cei mici, tineri şi adulţi, fiind bine întreţinut şi dotat.

Cele două corpuri de clădire rămase  din  vechiul  Spital ar putea deveni, printr-un efort de restaurare datorat istoriei locului, destinaţii pentru următoarele  genuri de activităţi:

–  spaţiu muzeal  al Spitalului pentru  peste un secol de activitate sanitară;

–  spaţiu expoziţional  pentru o sută de ani de  istorie a Urzicenilor în imagini fotografice, pentru lucrări de artă plastică, decorativă, inventică etc.  ale elevilor;

–  galerie de artă;

– loc pentru  activităţi cultural-artistice şi petrecere a timpului  liber cu microgrupuri etc.

În acest fel,  locul ar fi înnobilat  de tinerii oraşului  care vor  veni în contact cu ce au creat strămoşii lor.

Locuitorii municipiului Urziceni sunt apreciaţi de oamenii de cultură din Ialomiţa şi  pentru cărţile pe care le-au dedicat vieţii  şi memoriei târgului de altădată prin Nicolae Thomescu-Baciu, Dumitru M. Ranetescu, Constantin Ţoiu,  Constantin Matei, Ion Barbu, Vasile Ichim, Alexandru Buleandră, Titi Damian,  Sorin Geacu, Ştefan Grigorescu, Cătălina Stroe, Lili Balcan, Adrian Lucian Scărlătescu, George Călin.

Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri poate fi contextul  favorabil pentru  restaurarea celor două însemne istorice ale Spitalului  din Urziceni într-un complex cultural-edilitar cu care să ne mândrim.

Profesor Alexandru Buleandră

 

MEMORIA  URZICENILOR

 

Mă numesc Titi Damian și sunt locuitor al Urziceniului de aproape o jumătate de secol. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România, recunoscut în plan național ca prozator, multe din cele 17  cărți ale mele fiind apreciate cu numeroase premii,  iar tetralogia MUSCELENII a primit Marele Premiu Național „Vasile Voiculescu.” Pentru activitatea mea scriitoricească și publicistică, mi s-a decernat, în 2016, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Buzău. Cărțile mele nu ar fi pătruns la marele public dacă oameni de bine din Urziceni nu ar fi contribuit substanțial la publicarea lor, cărora le mulțumesc și pe această cale, ori nu mi s-ar fi organizat numeroase lansări de carte fie la Primărie, la Casa de Cultură, la Biblioteca municipală. În paralel, am activat ca profesor de Limba și literatura română la Colegiul Național „Grigore Moisil” timp de 25 de ani, fiind recompensat de către Ministerul Educației cu titlul „Gheorghe Lazăr.” Paralel cu activitatea didactică, m-am implicat și în publicistică, la nivel național, județean și local, evidențiind viața culturală a localității, personalitatea orașului, marile realizări în infrastructură și crearea de condiții civilizate, la standarde cât mai ridicate, pe măsura pretențiilor locuitorilor. Am păstrat totdeauna o excelentă colaborare cu edilii orașului, de orice orientare politică ar fi fost.

Întrucât, în momentul de față se pun în discuție în Consiliul Local probleme văzând patrimoniul orașului, aș dori să-mi exprim câteva opinii. Am aplaudat cu sinceritate inițiativele Consiliului Local privind ridicarea unui bust profesorului și omului de aleasă cultură Anatol Pavlovschi. Este un început modest, dar este un început, pentru că orașul are mari personalități, în multe domenii, cărora trebuie să le fie recunoscător. Probabil că vor mai apărea și altele. M-am bucurat de asemenea când i-a fost decernat titlul de Cetățean de Onoare lui Marius Stan, cercetător de prim rang în America. Acestea sunt semne că activitatea edililor începe să se concentreze acum pe problemele de cultură, ceea ce înseamnă, pentru generațiile de azi și care vor veni, revitalizarea memoriei orașului, ale cărei realizări pe plan economic, cultural și social din ultimii ani sunt de necontestat.

Fiind pusă în discuție destinația unei clădiri a vechiului spital, care ține de patrimoniul arhitectonic al localității – și așa foarte sărac – cred că ar fi benefic dacă s-ar organiza, la nivel local, un concurs de idei privind întrebuințarea clădirii, în armonie cu parcul ce s-a realizat în acea zonă.

Din punctul meu de vedere, cred că cea mai bună soluție ar fi să se înființeze acolo un Muzeu al Personalităților Orașului, având diferite secții (economică, școlară, socială, culturală, medicală, sportivă). Cu certitudine, donatori și entuziaști pentru organizare se vor găsi.

Dacă o comună precum Jilavele a reușit să realizeze un admirabil Muzeu al Satului, intrat deja în circuitul turistic, Urzicenii nu ar avea voința și posibilitățile de a-și salva MEMORIA? În caz contrar, se va așterne UITAREA, iar uitarea este MOARTEA MEMORIEI. Generațiile care vor veni vor mai găsi răspuns la întrebarea: CINE AM FOST?

Prof. T. DAMIAN

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *