Pastila de râs

Glume cu corporatiști 

– Câţi oameni lucrează aici?

– Cu şeful, 10.

– Dar fără şef?

– Fără şef, în general, nu lucrează nimeni.

 

 

Şeful a postat astăzi pe Facebook: „Sunt bolnav”. Deja 27 de colegi i-au dat Like.

 

După ce dă cu mopul, femeia de serviciu corporatistă se opreşte într-un colţ al camerei şi aşteaptă.

Trece un CEO: – Ce asteptaţi?

– Feedback, maică, feedback!

 

Angajatii unei companii multinaţionale sunt întrebaţi ce vor face cu banii din prima de Paşti:

Elveţianul: Din banii de primă îmi cumpăr o barcă.

Reporterul: Şi cu restul?

Elveţianul: Şi cu restul îmi renovez faţada casei.

Englezul: Din banii de primă îmi cumpăr o maşină sport

. Reporterul: Şi cu restul?

Englezul: Şi cu restul mă duc într-o excursie în Africa.

Românul: Din banii de primă îmi cumpăr un pulover.

Reporterul: Şi cu restul?

Românul: Restul mi-l dă mama.

 

Cum poţi să excelezi la birou?

Pasul 1: Deschizi un Excel.

Pasul 2: Începi să excelezi.

 

Şeful îşi cheamă angajatul în birou şi-i spune:

– Am observat că în ultima vreme cam moţăi în timpul şedinţelor. Dormi îndeajuns?

– Nu prea, răspunde acesta, şedinţele sunt tot mai scurte…

 

Doi corportaişti discută:  – Ai văzut cum ninge afară?  – Nu, dă-mi şi mie linkul. (Sursa: bancuri.cere.ro)

 

Glume cu oameni celebri

Deoarece uitase să-şi ia ochelarii, Einstein îi ceru chelnerului să-i citească lista cu meniuri. Acesta îi răspunse prompt:

– Nu pot, domnule! Nici eu nu ştiu citi. Sunt analfabet ca şi dumneavoastră“

 

Un spaniol bogat veni la Paris, ca Picasso să-i facă portretul, în perioada cubistă. La înapoierea în ţară, vameşii au considerat că pictura nu e un portret, ci schiţa unei maşini secrete. Fiind consultat un inginer, acesta se pronunţă astfel:

– Dacă-i maşină să fiţi liniştiţi, ea nu va funcţiona niciodată“.

 

– Ştii că te-am căutat ieri?  Îl întreba un prieten pe marele umorist Tănase, căruia îi desenase cu creta un măgar pe poartă.

– Da, când am venit acasă ţi-am găsit cartea de vizită!

 

Fiind flatat mereu de un pisălog care-l compara cu Caragiale, Tudor Muşatescu ripostă:

– Da, avem amândoi câte ceva din Caragiale: eu din spiritul lui, matale din personaje.

 

– Maestre, după ce aţi ajuns la extraordinara abilitate tehnică la care sunteţi, mai aveţi nevoie de studiu? Îl întrebă o contemporană pe marele compozitor şi pianist A. G. Rubinstein.

– Dacă nu aş studia o zi, mi-aş da imediat seama; dacă n-aş studia două zile, v-aţi da şi dumneavoastră seama, dar dacă n-aş studia trei zile la rând şi-ar da seama tot publicul.

 

– Domnule Racoviţă, puteţi să-mi spuneţi de ce în saloanele bogaţilor se pot întâlni savanţi, dar invers nu, i se adresă un ministru care-l invitase la masă pe marele savant şi explorator.

– E simplu, răspunse musafirul. Savantul cunoaşte valoarea bogăţiei, dar bogătaşul nu are idee de valoarea ştiinţei. „-

Cât mă costă?, întrebă Paganini pe vizitiul care-l dusese până la concertul din seara respectivă.

– Douăzeci de franci!

– Cum, s-au scumpit trăsurile?

-Nu, dar când câştigaţi 4.000 de franci cântând numai pe o singură coardă, puteţi plăti şi 20 de franci unui birjar prompt.

– Uite ce-I, ia deocamdată doi franci şi ceilalţi îi vei primi când vei reuşi să mă duci pe o singură roată, îl atenţionă celebrul violonist.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *